Numai mama sa nu fii!

Da, asa se spune… si nu degeaba… Sunt atatea pe umerii unei mame!

Daca nu esti inca mama, iti voi face rezumatul unei zile normale pentru mine… nu, nu ca sa te descurajez, ci ca sa ai asteptari realiste.

E adevarat, eu am trei copii, lucrez full time si nu am nici un fel de ajutor (parinti, matusi, verisoare… stii tu!… iar sotul lucreaza in alt oras, ca urmare e tata de week-end). Sunt foarte stricta in ceea ce priveste alimentatia mea si a copiilor, asa incat pregatesc totul in casa… de la paine la maioneza, totul este home made. Deplasata?… este o notiune relativa… depinde de standardul de „normalitate” pe care il alegi.

Ziua incepe la ora 6:00 pentru mine. Incepe cu un dus rapid, apoi cu pregatirea a 4 pachetele care trebuie sa contina 2 gustari si o masa de pranz pentru copiii mei care isi petrec la scoala in jur de 10 ore/zi (ti-am spus ca lucrez full time, deci va trebui sa iei in calcul si drumul pana la/de la serviciu). Desigur, ai ghicit, disperata cum sunt, copiii nu au niciodata la pachet un sandwich… mancarea trebuie sa fie ceva mai… elaborata… doar e masa de pranz. Asa ca… incepe multitasking-ul: pune ceea ce este de pregatit in cuptor, pregateste micul dejun, scoala copiii, ajuta-i cu spalatul pe dinti, pieptanatul si imbracatul, roaga-i sa faca paturile in timp ce tu verifici ce s-a mai intamplat intre timp in cuptor… Aduna copiii la masa (vei vedea ca partea cu sculatul foarte devreme functioneaza ca unsa in week-end cand tu ai mai vrea sa lancezesti macar 5 minute in pat, insa in timpul saptamanii se dovedeste a fi un task extrem de dificil… la fel si masa; daca in week-end te trag din pat cand esti pe jumatate adormita pentru ca „mami, murim de foame”, in timpul saptamanii, trebuie sa ii vanezi prin casa si sa ii aduci aproape cu forta la masa… mai ales daca este miercuri si ai meeting la 8.30 cu clientul), roaga-te de ei sa manance mai repede in timp ce impachetezi gustarile. Nu te everva cand cea mica varsa accidental laptele si trebuie sa strangi dupa ea si sa o iei de la capat cu imbracatul… numara pana la 100 si aminteste-ti ca ai fost si tu copil si ca… astfel de accidente se intampla… uneori chiar si de doua ori in aceeasi dimineata. Dupa ce reusesti sa o schimbi, incearca sa nu iti pierzi rabdarea cand vezi ca celelalte doua s-au oprit din mancat si s-au pus pe joaca fix din clipa in care ti-au iesit din campul vizual… si mai ales, nu te uita la ceas pentru ca asta iti va da peste cap toate planurile tale de a ramane calma. Scoate din cuptor mancarea pentru pranz si las-o sa se raceasca pentru a fi pusa in cutiute. Fa-ti timp si pentru tine si mergi in baie, machiaza-te, zaboveste nehotarata in fata sifonierului irosind 2 minute pretioase in care ai fi putut sa iti perii parul de exemplu. Simte-te usor vinovata ca nu ai hotarat cu o seara inainte cu ce te vei imbraca! Promite-ti ca nu vei mai repeta greseala! Insfaca prima bluza si o fusta neagra din sifonier, pune-ti dresuri negre (pentru ca nu ai avut timp sa iti faci pedichiura cu o seara inainte si pantofii tai sunt decupati la varf)… incearca sa ignori faptul ca de dincolo se aud tipete si rasete, incearca sa termini cu tine inainte sa pasesti inapoi in bucatarie. Zambeste pentru a-ti da curaj! Constata ca esti frumoasa chiar si cu cearcane, chiar si cu pedichira nefacuta, chiar si cu parul prins in coada (cine mai are timp de cocuri sofisticate?!?).

Mergi in bucatarie inspirand si expirand adanc! Nu te enerva cand vezi numai frimituri pe jos si mancarea inca pe farfurie… din nou, nu te uita la ceas! Roaga copiii sa termine cat de repede pot si aminteste-le ca sunteti in intarziere! Pune mancarea in cutiute si pune totul in lunch bag-uri. Nu uita sa pui apa si tacamuri! Da-le vitaminele si nu uita sa iei si tu vitaminele tale… daca nu mananci, macar sa ai substantele nutritive de care ai nevoie!

Strange masa, spala farfuriile, da cu aspiratorul ca sa aduni toate frimiturile pe care le-au facut in bucatarie. Trimite copiii sa isi puna lunch bag-urile in ghiozdane si roaga-i sa se incalte. Ia-ti telefonul (nu vrei sa te intorci din drum!) si mergi pe hol, pune-ti pantofii cu toc, pune-ti esarfa in jurul umerilor si ochelarii de soare la ochi… Iesi din casa calma si sigura pe tine… deja ai masca aceea profi pe care trebuie sa o afisezi pana diseara la 6.

Aseaza copiii in scaunele de masina si nu te supara atunci cand incep sa tipe ca centurile sunt prea stranse… zambeste si regleaza-le (prefa-te ca le reglezi, ele sunt deja perfect puse). Porneste masina si rasufla oarecum usurata. In drum spre scoala, pune-le intrebari ca sa te asiguri ca vor face perfect la testul de azi. Lasa copiii la scoala si rasufla usurata! Abia acum uita-te la ceas… nu intra in panica! Baga piciorul in acceleratie… esti singura acum. Fa slalom printre masini si ia scurtatura pe care tocmai ce ai descoperit-o ieri. Ajungi la munca fix cu 3 minute inainte de meeting… scoate-ti laptopul si agenda si mergi calculat spre sala de sedinte. Seteaza video conferinta fix inainte ca ceilalti participanti sa intre in sala. Acum poti rasufla usurata! Ai reusit si azi! Fa-ti treaba fara sa iei pauza de masa pentru ca va trebui sa pleci cat mai devreme ca sa eviti traficul si ca sa ajungi la scoala inainte de ora 6… cand se incheie programul. Termina toate rapoartele si trimite totul inainte de ora 5. Pleaca la 5 pentru ca nu ti-ai luat pauza de masa. Ia din nou scurtatura descoperita recent si mergi la scoala. Ia copiii si intraba-i ce au facut azi. Nu te enerva cand vorbesc toate odata… zambeste, ti-au lipsit atat de mult! Ajunsa acasa, roaga-le sa se dezbrace si sa isi duca lunch-bag-urile goale in bucatarie. Da jos tocurile, pune-ti colantii si tricoul de scandal si apuca-te de pregatit cina. Intre timp, aseaza masa si roaga copiii sa vina cu temele la verificat (ar trebui sa fie facute la after school). Verifica temele cu un ochi la cratita si unul la caiet. Lasa copiii sa se joace putin… au stat atat de mult la scoala… iar maine seara trebuie sa ii duci la inot si poimaine la gimnastica. Incearca sa nu te panichezi cand auzi un strigat de durere venit din camera lor! Calma, ia gheata si mergi sa vezi despre ce este vorba. Vezi, e bine ca ai venit pregatita, tocmai ce ai aflat ca cea mare s-a lovit la cap exersand pentru gimnastica.

Intr-un final, cu masa pregatita si temele verificate, cheama-le la masa. Faceti rugaciunea si incepeti o masa galagioasa in care vei afla cu interes despre baietelul care o supara pe fetita mijlocie, despre prietena celei mici care a avut un accident azi la joaca in curte si acum este la spital cu niste copci la cap, despre proiectul pe care cea mare il are de facut pentru saptamana viitoare. Afla cat de multe poti!

Strange masa, din nou da cu aspiratorul pentru ca iar sunt frimituri pe sub masa! Joaca-te si tu putin cu ele! Incita-le la o bataie cu perne… daca esti foarte obosita si ai fete, convinge-le sa va relaxati impreuna cu niste felii de castravete pe ochi si cu niste miere pe fata…

Fa-le baie, da-le laptele si ajuta-le cu spalatul pe dinti! Faceti rugaciunea si, daca ai vreme, citeste-le sau fa-le un masaj.Da-le cate un pupic si culca-le! Multumeste cerului ca nici una nu este bolnava!

Du-te in bucatarie si pregateste ceva pentru cina de maine seara… e mult mai usor daca trebuie doar sa incalzesti ceva!Baga un rand de rufe la spalat si uite-te pe ultimele e-mail-uri de la serviciu! In timp ce raspunzi, eventual de pe telefon, adu-ti aminte despre programarea la dentist… toate aveti nevoie de detartraj! Suna-ti prietena cu care nu ai mai avut timp de vorbit de cel putin o saptamana!

Este deja 11.30 cand rufele tale sunt asezate in teancuri, calcate, pe canapea, gata de mutat pe rafturi/ in sertare, mancarea pentru maine seara este gata, ai raspuns la e-mail-uri, ai vorbit cu prietena ta. Nu te-ai uitat deloc la televizor, dar nu ii simti lipsa. Intri pe FB, dai niste like-uri, postezi ceva, intri la dus.

E deja 12:00, aproape ai terminat… iti faci rugaciunea si te asezi istovita in pat. Ai vrea sa dormi dar incepi sa iti faci procese de constiinta… stai cu copiii doar 2 ore pe zi dimineata in care totul pare a fi pe fast forward si inca 2 ore seara in care din nou esti pe graba, in care din nou le cicalesti, in care esti mai mult cum era mama ta decat cum iti imaginasei tu ca vei fi. Adormi cu lacrimi in ochi si uiti din nou sa iti pregatesti haine pentru maine dimineata…

Te trezesti… e 6:00… o iei de la capat…

Intr-o buna zi, realizezi ca nu poti fi sotia perfecta, angajata lunii si mama ideala… si accepti ca faci tot ceea ce poti, ca pruncii tai au cea mai buna mama pe care ar fi putut-o avea vreodata… pentru simplul motiv ca esti mama lor… ca nu poti fi perfecta, dar asa cum esti, esti unica si incepi sa te mandresti cu asta… cu felul tau imperfect de a fi… si mai ales realizezi ca daca nu poti face fata… poti face spate… pentru ca asa sunt mamele…

Voi sunteti mame? Si daca da, cum va descurcati? In ce gasiti suportul de care aveti nevoie?

 

Anunțuri

Despre Vero Nika

Dejé, sé que dejé Por donde fuí El alma entera Errores cometí, pero al final Pagué la cuenta
Acest articol a fost publicat în Dulcegarii și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Numai mama sa nu fii!

  1. Anca Jidovu zice:

    Wow!! Extraordinar! O sa crezi ca nu stiu ce spun, dar exact la asta visez si asta imi doresc eu. O casa plina de copii galagiosi, care sa imi umple viata cu fericire si momente deosebite. E visul meu de cand ma stiu si cred ca asta poate fi cea mai mare realizare a unei femei dincolo de vreo cariera stralucita si orice altceva.

    Apreciază

  2. Marlene zice:

    Ce frumos! O viata ocupata, dar plina de satisfactii! Felicitari pentru felul in care reusesti sa le faci pe toate intr-o singura zi! Eu am numai o fetita (ce-i drept are doar un anisor), lucrez full-time si m-am regasit in aproape tot articolul. Multumesc lui Dumnezeu ca totusi sotul lucreaza apoape si imi ofera tot sprijinul.

    Apreciat de 1 persoană

  3. veronicole zice:

    Iti multumesc Marlene! Sa iti traiasca micuta printesa!

    Apreciază

  4. Claudiu zice:

    da stiu, nu sunt mamica, sunt un tatic. am o fetita in clasa a 5-a.
    imi place cum scri si nu m-am abtinut.
    cand ti-am citit randurile mi-am revazut mama, ne-a crescut singura pe mine si sora-mea. parca o vad si acum cum se agita dimineata sa plece la servici ducandu-ne la gradinta. ca la scoala deja mergeam singur (fac parte din generatia cu cheia de gat)
    cred ca iubirea ne tine pe linia de plutire, sau chiar ne face sa zburam.
    stiu ca poate pentru unii suna cam rasuflat dar iubirea este totul.
    daca iubirea pe care o porti si o dai este sincera si altruista atunci esti un adevarat magician.
    ma intreb de ce nu suntem invatati mai mult despre iubire in scoala. poate ca nu sunt profesorii in stare sa predea asa ceva.
    ma bucur ca reusesti sa fi constienta de satisfactia de a fi mama.
    spor la scris si succes in continuare

    Apreciat de 1 persoană

  5. veronicole zice:

    Asa este Claudiu! Iubirea este si suportul meu. Iti multumesc pentru vizita, pentru rabdarea de a citi un articol atat de lung pe care credeam ca doar mamicile vor avea rabdarea sa il citeasca, pentru cuvintele frumoase si pentru urarile pe care mi le-ai adresat! Te mai astept! Sa iti traiasca printesa!

    Apreciază

  6. Dora zice:

    Esti minunata! Admir oamenii care impartasesc cu atata nonsalanta si naturalete franturi din viata lor… In simplitatea ei viata e asa frumoasa,
    mai ales cand vedem la altii usa deschisa si ne lasa sa patrundem in intimitatea vietii lor. Multumesc!

    Apreciat de 1 persoană

    • veronicole zice:

      Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase Dora! Eu am inceput sa scriu la insistentele unui tare drag prieten care a crezut in mine… eu nu am crezut, dar cred acum :). Te mai astept… cu usa larg deschisa. Sa ai o zi binecuvantata!

      Apreciază

  7. Liliana Polak-Bonea zice:

    Draga Veronica,

    Cat de real descrii totul! Ma regasesc in randurile tale. Unele lucruri le faci mai bine ca mine si mai consecventa! De exemplu pranz gatit pentru la scoala, rugaciuni inainte, dupa masa si inainte de culcare! Gatit pentru cina de a doua zi! Si nu in ultimul rand scrisul aici pe bloggul tau.Bravo tie si sa fii sigura ca modul cum iti educi tu copiii isi va pune amprenta mai tarziu! Fetele tale iti vor lua exemplul pentru ca esti o mamica si femeie exemplu! Si asta nu inseamna ca trebuie sa fii perfecta. Bucura-te de viata.
    Cu drag
    Liliana

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s