Hristos s-a nascut!

Este atat de tarziu in noapte! Afara ploua marunt de parca toamna ar fi in drepturi depline… nici un fulg de nea, nici o steluta de gheata… afara, Craciunul nu este vestit decat de luminitele colorate care se incapataneaza sa aduca vestea – Hristos s-a nascut!
In casa, liniste desavarsita, doar picaturile de ploaie lovind pervazul geamurilor si zgomotul tastelor laptopului… dar se simte Craciunul. Miroase a sarmalute, a portocala, a cozonac si a brad… exact cum mirosea odinioara la mama acasa. Mi-am stins toate luminile si am lasat doar instalatia bradului aprinsa; mi-am luat langa mine laptopul, o patura si un pahar cu vin rosu. Un sentiment care imi este aproape strain ma inunda – linistea! Mi-a fost dor de liniste, am tanjit dupa ea, am implorat cerul si pamantul sa mi-o daruiasca… si iata ca a venit in noaptea de Craciun. Ce dar nesperat mi-a adus Mosul! Daca mi-ai fi spus ca voi primi acest dar acum 6 ore ti-as fi ras in fata si ti-as fi spus ca esti fie cinic, fie insuportabil de optimist… si m-as fi inselat.
Acum fix 6 ore, cineva – un necunoscut – mi-a urat „Merry Christmas!” – urarea lui mi-a zbarnait in urechi, mi-a rasunat in ganduri, mi-a facut sufletul sa tresara… Cum „Merry Christmas”?!!? Cozonacii mei sunt inca la crescut, cadourile nu sunt impachetate, nu am terminat curatenia, copiii trebuie sa manance pentru cina, trebuie sa le fac baie si sa pregatim fursecurile si laptele pentru Mos Craciun iar eu sunt inca pe drumuri… Ma durea peste tot: spatele de la stat in picioare 3 ore ca sa impletesc 200 de sarmalute, picioarele de la umblat ca nebuna alte 3 ore prin magazine incercand sa imi finalizez cumparaturile, mainile de la varza murata – am alergie de contact, gatul de la un virus nemernic ce se incapataneaza sa ramana cu mine (se pare ca am lipici la asa ceva)… si as continua, dar imi amintesc de proful de procedura penala care ne spunea ca innebuneste cand aude fetele vaicarindu-se – ne spunea „Dragele mele, zanele nu au ficat, rinichi, stomac… nu ne mai distrugeti muzele, lasati-ne sa visam” :). Pe langa durerile fizice, despre care va povesteam, incercam panica, neliniste, disperare! Doamne, ce fac?!?
Am inchis ochii si mi-am spus in gand doar atat: „Doamne, binecuvanteaza timpul meu!”. Am avut credinta neclintita din clipa aceea ca voi reusi sa fac totul – si am reusit! Chiar mi-a ramas timp sa scriu aceste cateva randuri… le scriu ca sa va spun Hristos s-a nascut! Craciunul sa va gaseasca in pace, cu liniste in suflet, cu bucurii si cu casa plina de rasete cristaline precum clinchetul clopoteilor!
Craciun fericit!