O Petrecere Cu Ștaif

Gala3Gala14

Dragilor, am fost o vreme intr-un auto-impus silentio stampa…a venit vremea să rup tăcerea… Am tăcut destul, am avut vreme să fiu cu mine însămi… fără zgomote de fond, fără incercări obositoare de a înțelege lumea, fără prea multe vorbe și, mai ales, fără gânduri negative … Am vrut o perioadă în care să zac în mine, să încerc să îmi înțeleg mai bine menirea, chemarea,  sufletul și să îmi regăsesc cuvintele, cântecul, glasul.

Revin astăzi pentru că de 4 zile țopăi de bucurie, zâmbesc necontrolat și îmi vine să strig în gura mare că SUNT ROMÂNCĂ!!!

Cu 4 zile în urmă, a avut loc Gala Mapping Immigrant Jurney – o petrecere organizată în parteneriat de către organizații românești și canadiene deopotriva. Este prima dată când o astfel de Gală este organizată în cinstea unei singure țări – și, prin eforturile susținute ale câtorva romance ambițioase (și cu ajutorul multora dintre asociațiile și organizațiile românești din Canada), această țară a fost ROMÂNIA.

Nu, nu am fost ”dușmanii” țării, nu, nu a fost o ”fiesta cu mici”, nu, nu a avut DELOC iz politic, a fost în schimb o petrecere cu ștaif, la care au luat parte 600 de invitați (350 de canadieni și 250 de români). A fost o petrecere la care oaspeții au fost primiți cu pâine și sare, conform tradiției, o petrecere la care s-au intonat ambele imnuri, o petrecere la care s-au imbrăcat costumele populare, o petrecere la care s-au cantat baladele lui Ciprian Porumbescu, s-au cântat piesele Mariei Tănase, s-a cântat la acordeon și, mai ales, o petrecere la care s-a vorbit despre România și frumusețile ei.

Emailurile și mesajele de felicitări curg continuu atât din partea oficialităților Canadiene, cât și din partea românilor prezenți la eveniment. Artiștii români care au participat la eveniment sunt deja invitați de către români și canadieni, deopotrivă, la evenimente publice sau petreceri private… Da, avem cu ce și, mai ales cu cine să ne mândrim!

Iar eu… eu o să închei prin a vă spune că la acest eveniment am lăsat acasă costumul popular… am îmbrăcat, în schimb, tricolorul… și am fost româncă din cap, până în picioare. Împreună cu o altă mămică, româncă și ea, ne-am întâmpinat oaspeții îmbrăcate în drapelurile României și Canadei… Și, cu această ocazie, am fost invitate să reprezentăm România și Canada și la alte evenimente… Da, eu țopăi de bucurie… 350 de canadieni știu astăzi mai multe decât au știut acum 5 zile despre România…și e de bine… ce aș putea să îmi doresc mai mult?

Gala1

Foto: Veronica Dondaș (Host), Gabriela Covaci (Organizator, MC), Andreea Tiberiu (MC), Simona Balea (Host)

 

Posted in Despre mine | Etichetat , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Cutiuta fermecata

image
Ninge… Fulgi mari de zapada se lovesc de parbriz si se topesc in picaturi de lacrimi… Conduc ca pe pilot automat – ce locuri straine de mine si de sufletul meu ma inconjoara! Cu mana tremuranda scot din poseta cutiuta mea fermecata… Ma podideste plansul. Cutiuta aceasta este cel mai de pret obiect pe care il port cu mine de cand m-am intors din Romania in luna August. In ea se afla toate povestile nerostite, toate lacrimile nevarsate, toate durerile inabusite, toate dorurile nestiute, toate cantecele nedoinite, toate basmele nescrise, toate rugaciunile neauzite ale unui neam ce se incapataneaza sa existe sfidand parca, prin incapatanarea sa, logica celor care de sute de ani se chinuie sa il distruga. Am pus in cutiuta aceasta de lemn firicele din pamantul de acasa pentru a-mi ostoi dorul ori de care ori imi va lipsi aerul de acasa, ori de cate ori imi vor lipsi mama si tata, ori de cate ori imi va fi for de ACASA.

ACASA – cat de minunat suna… Si cat de dureros! Acasa, drumurile nu mi-ar fi atat de straine! Acasa totul are o insemnatate aparte – pietrele stiu istorie acasa, nucii de pe marginea soselelor stiu povesti, lanurile de grau doinesc – trebuie doar sa iti deschizi sufletul si vei putea auzi. Dar acum nu sunt acasa, acum conduc absent cu o mana pe cutiuta mea fermecata si cu cealalta pe volan. Lacrimile imi curg usor pe obraji si in gand soptesc o rugaciune pentru tara mea. Doamne – asculta rugaciunea unei fiice ratacitoare! Doamne, tara mea a incaput pe mana tradatorilor si a dusmanilor – ajuta-ne Doamne si nu ii lasa sa distruga ceea ce stramosii au aparat si au construit cu pretul  sangelui si al sudorii lor si ne-au transmis mai departe in dar stiind ca Tara nu le apartine lor ci este „a urmasilor nostri si a urmasilor urmasilor nostri, in veacul vecilor”. Dar noi, noi ce am facut, Doamne? Am tacut cand tara a incaput pe mainile miseilor, am tacut cand au inceput sa vanda cu nerusinare ceea ce nu a fost niciodata al lor, am tacut cand ne-au subjugat, am tacut cand i-am vazut ca isi arata aproape ostentativ averile – ba ne mai iau si la misto cand ne permitem sa ii intrebam de unde si cum le-au dobandit… Am tacut si cand nu am mai putut rabda, ne-am pus vietile la valize si am plecat in lumea larga lasand parinti plangand, frati nemangaiati, dar mai ales intorcand spatele si ignorand parca durerea tarii care ne-a nascut… Iarta-ma Doamne, nu am stiut ce fac – si ca mine sunt multi! Ajuta-ne Doamne ca in anul ce vine sa auzim cat mai multi chemarea tarii si sa ne intoarcem ACASA! Troia nu a fost invinsa pana cand nu a fost atacata din interior – la fel este si Romania… Si acum e napadita de dusmani – Doamne, ajuta-ne sa ne intoarcem cat mai multi sa facem curatenie in Tara alaturi de fratii nostri care au fost mai puternici si au putut rabda mai mult decat noi alegand cu intelepciune sa ramana acasa. Ajuta-ne Doamne dandu-ne intelepciunea de a vedea ca se incearca dezbinarea noastra – ajuta-ne sa vedem ca suntem cu totii frati, fii ai aceleasi mame, nepoti ai lui Stefan, Mihai, Mircea si Vlad! Iar pe mine ajuta-ma Tata sa pot simti cat mai curand vantul rebel trecandu-mi prin cosite si aducand cu el mirosul de „iarba verde de acasa”!

Posted in Dulcegarii | Etichetat , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Doua povesti, 4 destine, o raza de speranta…

IonutAzi va voi spune doua povesti… din pacate sunt povesti triste, povesti pe care le scriu cu lacrimi in ochi si cu degete tremurande. Nadajduiesc, insa, ca impreuna le putem influenta deznodamantul – stiu ca impreuna putem!

El este Ionut Tudor, vecinul si prietenul meu din copilarie… Ne cunoastem de vreo 30 de ani si impreuna cu sora lui mai mica,  erau cei mai buni si mai dragi prieteni ai mei. Cand eram mici ne jucam badminton, ne faceam cazemate, ne stropeam cu elefantei de plastic, ne certam, ne impacam dupa cateva minute si o luam de la capat. Cand am mai crescut, eram innebuniti dupa muzica rock – ascultam impreuna Iris, Scorpions si mai ales Iron Maiden – Ionut era mare fan!!

…Au trecut anii, am plecat la facultate, ne-am intalnit din ce in ce mai rar si intr-un final am pierdut complet legatura…. asta pana cand Ionut m-a gasit pe FaceBook. Cat de mult m-am bucurat sa aflu desre el! Ramasese la fel – idealist si bun dar mai ales ramasese la fel de pasionat de muzica rock. La pasiunea aceasta, adaugase intre timp fotografia. Aveam sa aflu ca are o prietena – Elena (Andra Elena Toader – si ea pasionata de muzica rock si de fotografie) si ca locuiesc in Bucuresti.

…Ziua de 30 Octombrie i-a surprins impreuna, in clubul Colectiv facand exact ceea ce le placea mai mult – ascultand rock si facand fotografii. Cand s-a dezlantuit iadul, Elena era langa scena incercand sa gaseasca cel mai bun unghi, cea mai buna pozitie, cea mai potrivita lumina… Ionut, ceva mai in spate, filma.

El a reusit sa iasa printre primii, dar cand si-a dat seama ca Elena nu a reusit sa iasa, s-a intors dupa ea. A gasit-o chircita intr-un colt si a tras-o dupa el cu ultimele puteri. Cand au ajuns ambulantele, Elena a fost intubata si transportata la Spitalul Floreasca… avea arsuri pe 50% din suprafata corpului. Ionut are mainile, fata si o ureche arse si este internat in stare grava la Spitalul Militar.

…Pe 4 Noiembrie, citind articol dupa articol despre nenorocirea de la Colectiv, am dat peste o lista – o lista pe care am gasit numele lui Ionut in randul ranitilor in stare grava. Pentru cateva secunde, mi s-a oprit inima – nu, nu se putea sa fie adevarat! Nu poate fi el imi spuneam… Tremurand, cu ochii in lacrimi si  cu o presimtire ciudata in suflet, l-am sunat pe Ionut. A raspuns mama lui si in clipa in care am auzit „alo”, am stiut ca el era acel Ionut Tudor…

Cea de-a doua poveste, despre care ati mai citit cu siguranta, este cea a fratilor Alex si Nicoll Serban (clasa a Xa la Liceul Decebal). Alex, a fost in coma, dar din fericire si-a revenit si impreuna cu sora lui au fost mutati intr-un salon normal. Ambii copii sunt internati la Spitalul Grigore Alexandrescu.  Alex si Nicoll sunt crescuti doar de catre mama lor iar situatia lor financiara este sensibila. Pe Alex si pe Nicoll nu ii cunosc personal, dar copiii unei prietene sunt prieteni cu ei, deci stiu ca si in acest caz banii vor ajunge DIRECT la familia afectata.

Daca doriti sa ajutati, acestea sunt conturile DIRECTE ale familiilor afectate:

Tatal lui Ionut, dl Bogdan Tudor, mi-a dat acest cont bancar pentru tranzactii in lei:

RO46 RNCB 0048 0256 4412 0001

Banca: BCR

Titular: Bogdan Tudor

Adrian Despot a publicat conturile de mai jos pentru Alex si Nicoll, de asemenea conturi DIRECTE:
RO76 RNCB 0092 0566 1878 0001 – Ron
RO49 RNCB 0092 0566 1878 0002 – Euro (SWIFT: RNCBROBU)
Titular: Elena Cristina Serban
Banca: BCR.

Pentru ambele familii, puteti ajuta si prin INTERAC e-Transfer la adresa de email donatiicolectiv4@yahoo.com.

De asemenea, daca va aflati in Toronto sau GTA, puteti dona cash uneia dintre persoanele de mai jos:

Toronto (zona Eglinton/Younge & Downtown) – Elvira Udila (FB Elvira EU)

Mississauga – Veronica Dondas (FB Vero Nika)

Oakville – Andreea Tiberiu (FB Andreea Tiberiu)

Burlington & Hamilton – Gabriela Covaci (Rocateach Canada)

Haideti sa dam impreuna o mana de ajutor, sa trimitem o raza de speranta familiilor si mai ales sa ne rugam pentru aceste suflete!
Va rog din suflet sa distribuiti acest mesaj cat mai mult!!

Alex si Nicoll

Posted in Despre mine | Etichetat , , , , , , , | 20 comentarii

Sangele apa nu se face

TacereaAm citit, am plans, ne-am revoltat, am plans iarasi, ne-am rugat, am aprins lumanari si am tot plans… am plans de durere, de neputinta, de revolta, de disperare. S-a scris mult despre ziua fatidica de 30 Octombrie si cu toate acestea nu se va scrie niciodata destul.

Mi-am gasit intotdeauna cuvintele, astazi nu le gasesc. In fata durerii fara margini care s-a abatut asupra unor oameni nevinovati, asupra familiilor lor, asupra noastra, a romanilor de pretutindeni, cuvintele par superficiale, goale, lipsite de continut.
Sunt departe si departe suntem multi, unii am plecat cu multi ani in urma, altii abia ne-am inceput pribegia… Dar suntem departe doar fizic, cu inima am ramas mereu ACASA. Am ras, am plans, ne-am revoltat odata cu Romania.  De 5 zile stam cu ochii lipiti de monitoare/ecrane si plangem, ne rugam, ne revoltam, plangem din nou… Suntem alaturi de voi si acum… sau poate MAI ALES acum. Au incercat sa ne dezbine, au incercat sa ne imparta in „diaspora” si „tara”, dar nu vor reusi niciodata pentru ca sangele apa nu se face.

Sambata, pe 7 Noiembrie la ora 15 ne vom aduna in fata Consulatului General al Romaniei la Toronto. Vrem sa aprindem lumanari, sa ne rugam si sa aratam ca NE PASA.  Nu vom fi singuri, peste tot in lume, romanii arata ca le pasa, ca ii doare, ca sunt uniti – BRAVO Romania, BRAVO Generatia FaceBook!

Posted in Dulcegarii | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Dulceață de vișine

Îmi este dor de ACASĂ… nu e nimic nou în asta, știu! Doar că azi am adus in bucătăria mea ceva ce îmi alină dorul – aroma copilăriei. Cum? Dulceață de vișine!!!! Absolut minunată – trebuie să o încercați! Pentru că m-a chinuit talentul din nou, borcanele mele arată cam așa.

Dulceata2

Ingrediente:

Vișine (la o măsură de zahăr, o măsură și jumătate de vișine – eu am măsurat cu un pahar)

Zahăr

1 Lămâie la 3 kg de vișine (Zeama)

Vanilie (după gust)

Dacă folosiți vișine la găleată – fetele din Canada știu exact despre ce vorbesc (poza mai jos), veți pune o măsură de zahăr la 2 măsuri și jumătate de vișine pentru că aceste vișine au deja adaos de zahăr.

Visine

Prepararea gemului:

Vișinele se spală și li se scot sâmburii (dacă folosiți vișinele la găleată, vă recomand să le scurgeți în prealabil) apoi se pun la fiert împreună cu zahărul.

Când dulceța ajunge la consistența dorită (eu pentru a testa pun putina dulceață pe o farfurioară pe care o bag la congelator pentru 1-2 minute),  adăugăm zeama de lamiae și vanilia și mai lăsăm pe foc aproximativ 10 minute amestecînd din cînd în când.  Luăm cratița de pe foc și lăsăm dulceața să se răcească înainte de a o transfera în borcane.

Dulceata1

Poftă bună!

Posted in Dulciuri | Etichetat , , | Un comentariu

Gem de zmeură

Am fost la cules de zmeură cu fetele în weekend – ce bucurie!!! E atât de minunată viața când înveți să te bucuri de lucrurile mărunte!!! După cules, împreună cu consiliera mea în materie de imagine – Maria, fetita cea mare, am mers la cumpărat borcane, fundițe, floricele și alte asemenea petru decorarea borcănelelor de gem… Gemul a iesit delicios, iar borcănelele arată așa.

zmeuramic

Ingrediente

3 kg zmeură

1.3 kg zahăr

Prepararea gemului:

Zmeura se spală doar daca este absolut necesar – eu pentru ca am cules-o cu mana mea nu am spalat-o – și se pune la fiert la foc mare  pentru aproximativ 10 minute.

După 10 minute, adăugăm zahărul potrivim focul la flacăra mică și amestecăm din când în când pentru a ne asigura că gemul nu se va lipi.

Când gemul ajunge la consistența dorită (eu pentru a testa pun puțin gem pe o farfurioară pe care o bag la congelator pentru 1-2 minute), luăm de pe foc și lăsăm să se răcească înainte de a-l transfera în borcane.

Poftă bună!

zmeuratoate

Posted in Dulciuri | Etichetat , | 4 comentarii

Cheesecake cu Toblerone

TortulDe ceva timp încerc să postez reţeta aceasta de cheesecake. Nu cred că am mâncat vreodată un tort mai bun ca acesta… unde mai pui că nici nu necesită coacere, ceea ce îl face o alegere minunată zilele de vară.

Ingrediente

Blat:

350 gr biscuiţi digestivi

120 gr unt topit

1 fiolă de esenţă de vanilie

Crema:

500 gr cremă de brânză

2 lg zahar pudră

350 gr ciocolată Toblerone

120 gr smântână lichidă

Decor:

 fructe de padure

câteva cubuleţe de ciocolată amăruie

1 hârtie groasă pentru muffin (dacă vreţi coşuleţ ca al meu)

Prepararea blatului:

Se amestecă biscuiţii se măcinaţi la robot cu untul topit şi fiola de vanilie, apoi se pun intr-o formă pentru tort (diametrul formei ar trebui să fie de 20cm) presând uşor cu lingura până ce vom obţine un blat ca cel de mai jos. Blatul se dă la frigider şi începem prepararea cremei.

Blat

Prepararea cremei:

Topim ciocolata Toblerone pe baie de aburi, apoi o lăsăm să se răcească puţin.

Separat, mixăm crema de brânză cu zahărul pudră şi adăugăm, treptat, ciocolata topită. Peste acest amestec, se adaugă smântâna lichidă si continuăm mixarea până la omogenizarea completă. Crema astfel obţinută se toarnă peste blatul de tort şi se dă la frigider pentru câteva ore (eu am lăsat peste noapte).

Crema

Decorul:

La decor puteţi deveni foarte creative… Mie imi plac fructele de pădure şi ciocolata, aşa că le+am folosit pe acestea pentru decor… Dar tortul se poate orna foarte bine si cu frişcă şi căpşune de exemplu.

Se topeşte ciocolata amăruie pe baie de aburi si se toarnă în hârtia de muffin clătinând hârtiuţa astfel încat să fie acoperită peste tot cu ciocolată (turnaţi suficientă ciocolată, altfel riscaţi ruperea coşuleţului în momentul îndepărtării hârtiei). Daţi forma la congelator pentru 30 de minute apoi scoateţi forma şi îdepărtaţi cu grijă hârtia (care cel mai probabil va fi îndepărtată prin rupere).

Umpleţi coşuleţul astfel format cu fructele de pădure.

Pentru reţeta aceasta trebuie să îi multumesc unei doamne deosebit de talentate – Cristina Vintu – https://bakedtreats.wordpress.com/2015/03/25/toblerone-cheesecake/. Mulţumesc mult, Cristina!!!

Felia

Poftă bună!

 

 

Posted in Dulciuri | Etichetat , , , , , , , | 3 comentarii