Bomboanele cu ravas

RomaniaInainte de Craciun am primit de la cineva de departe (sau poate nu chiar, depinde la ce te raportezi cand spui „departe”) o cutie de bomboane de ciocolata „Baci”. Pe cutia alba, scria cu albastru metalic  „Say  I love you the Italian way!”… I-am tot dat roata (ca, deh! era post) pana azi (ieri am mancat numai cozonac).

Dimineata, cu ochii lipiti de somn, imi amintesc de cutia mea de bomboane care statea ascunsa, departe de ochii mei, in spatele unui raft, foarte sus in bucatarie (cei care ma cunosc stiu ca pot spune „nu” la multe lucruri, dar nu si la ciocolata…). Imi trece prin gand ca nu ar trebui sa mananc ciocolata in loc de mic dejun, ca astfel dau un exemplu negativ copiilor, ca nu sunt altceva decat un lup moralist atunci cand le spun ca micul dejun este cea mai importanta masa a zilei… dar, as!… te pui cu te-ncurci! Trimit fetele sa se spele pe dinti si, profitand de moment, ma catar pe un scaun si scot, hoteste, cutia de bomboane. Mai ceva decat un copil pus pe rele, merg in dormitor, pitesc cutia in sertarul noptierei, scot o bomboana, o desfac si o bag cu totul in gura… cu ochii inchisi si cu un zambet pe care numai o placere vinovata il poate contura pe chipul meu, imi savurez bomboana. Deschid ochii, usor nelinistita pentru ca aud pasii uneia dintre fete apropiindu-se si rasuflu usurata vazand ca este cea mica… Eva are doar 4 ani… o pot pacali mai usor… Inghit repede, ma ridic de pe pat, si dau sa merg spre baie cand o aud „Mami, ce ai in gura?”… sa mint?!? In a doua zi de Craciun?!? Un gand viclean imi sopteste „intrebarea e pusa la prezent, nu la trecut… ai inghitit, teoretic, daca spui ca nu ai nimic in gura, nu minti”… ma intorc catre Eva si raspund aproape triumfator „Nimic, nu are mami nimic in gura”… apoi, fug repede in baie si ma spal pe dinti… imi trece prin gand ca ar putea veni sa imi dea un pupic dulce si mi-ar putea simti mirosul de ciocolata…

E deja ora pranzului cand, cautandu-ma prin buzunare, dau de ambalajul bomboanei mele. Imi spun sa nu uit sa aduc cutia la bucatarie si sa le dau si fetelor pentru desert. Ochii imi aluneca pe o hartiuta cu scris albastru, mototolita in graba impreuna cu poleiala in care fusese ambalata bomboana mea de dimineata…

Pe bucatica de hartie, sta scris in 5 limbi straine (italiana, engleza, spaniola, franceza si germana) un citat din Shakespeare – „A man enjoys the happiness he feels, a woman the happiness she gives”… si pic pe ganduri… atat de adanc incat Mari, fetita cea mare, ma surprinde si ma intreaba „Ce-i cu asta?”… realizez ca nu am scapare si ca trebuie fie sa mint grosolan, fie sa spun adevarul. Aleg sa spun adevarul si raspund „am mancat o bomboana mai devreme (nu precizez cand) iar acesta este ravasul meu”… „Ai desert inainte de masa? Vreau si eu!”… un zambet imi flutura pe buze, apoi cu gandul tot catre ravasul meu ii spun „Mami a tinut post, tu ai mai mancat ciocolata zilele astea, vei manca dupa masa”… Copilul este mai rezonabil decat mama sa si intelege, insa realizeaza ca nu stie ce este un ravas „Ce e ala ravas?” ma intreaba. Ma apuc si ii spun ca este un biletel si apoi ii povestesc despre traditia placintelor cu ravas pe care bunica obisnuia sa le coaca pentru noaptea de Revelion si care ar fi prevestit ceea ce ne asteapta in noul an. Mari sta pe ganduri si imi spune „pentru tine face sens ce scrie pe ravasul de la bomboana ta?”… „sigur ca face, frumoasa mea… asa este, Shakespeare are dreptate”… „eu nu inteleg, mi se pare un non-sense” – ma uit la ea si ii simt privirea arzand in ochii mei, apoi imi spune „I enjoy the happiness I feel and I enjoy the happiness I give”. Pentru ca nu gasesc in minte nici un raspuns mai bun si mai pe intelesul ei, ii spun „pai… tu nu esti nici barbat, nici femeie, tu esti o fetita… o fetita frumoasa, generoasa si extrem de curioasa”. Copilul, pare ca se gandeste la raspunsul meu, apoi imi spune „Mami, m-am gandit, pentru Revelion, tu faci placinta, iar eu scriu ravasele… si voi scrie pe toate mesaje ca asta – anul viitor vei locui in Romania sau casa ta va fi un penthouse in Bucuresti sau vacanta de vara la Sinaia – ce zici?”. Ma uit prin ea, si ii raspund „nu se numeste oare ca trisezi daca faci asta?”… copilul nu ma mai ia in seama, ea are un plan iar eu am o noua misiune – placinte cu ravas pentru Revelion. Nu cu citate din Shakespeare, ci cu cele mai arzatoare vise ale Mariei… eu zic ca va merita efortul…

Voi faceti placinte cu ravas pentru Revelion? Si daca da, veti trisa asa cum va trisa Maria?

Anunțuri

Despre Vero Nika

Dejé, sé que dejé Por donde fuí El alma entera Errores cometí, pero al final Pagué la cuenta
Acest articol a fost publicat în Dulcegarii și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s