Veronica

Ceea ce ne defineste sunt acele detalii ascunse in cotloane de suflet nebanuite uneori nici de noi insine…. colturi de suflet despre care nu am stiut ca exista si despre care am aflat in momente limita… acelea sunt, dupa parerea mea, trasaturile care ne definesc… or ca sa vorbim despre aceste „detalii”, ne trebuie context… deci mai mult decat cateva randuri…

Si totusi…

Veronica este energica, plina de viata, exuberanta (cum altfel?!?!… am 3 fetite acasa)…. este nostalgica, meditativa si mai ales demodat de romantica… este o fiinta anacronica, iremediabil ancorata in trecut si, in cele mai multe cazuri, refractara la nou.

Sunt, ca majoritatea oamenilor, o amestecatura de noroi cu diamante si ma aflu intr-o permanenta lupta cu mine insami incercand sa scot cat mai multe dintre aceste diamante la suprafata si sa le fac sa straluceasca deasupra noroiului…

M-am nascut pe malul Dunarii, la Braila… Locuiesc in Mississauga, Ontario, Canada insa raman pentru totdeauna romanca. Am studiat Dreptul, lucrez ca IT Project Manager, insa pasiunea mea este scrisul. Scriu de cand ma stiu… scrisul ma descatuseaza, ma incarca, ma descorseteaza. Nu am pretentia de a fi poeta sau scriitoare… incerc doar sa astern pe hartie gandurile mele in ideea ca va ajuta si pe altcineva – pe mine ma ajuta cu siguranta. De asemenea, imi place sa gatesc… la fel ca scrisul, „prajitureala” este una din pasiunile mele. Voi incerca sa va delectez, sa va incant, sa va pun pe ganduri, sa va fac sa visati, sa va provoc sa creati…

Acest blog este oglinda sufletului meu… iti voi accepta opinia daca imi vei scrie intr-un limbaj decent. In aceasta „oglinda” nu este loc pentru vulgaritate sau pentru prost gust… pentru ca este oglinda mea si ma reprezinta

Despre Vero Nika

Dejé, sé que dejé Por donde fuí El alma entera Errores cometí, pero al final Pagué la cuenta
Acest articol a fost publicat în Despre mine și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Veronica

  1. Alexandra Badea zice:

    Felicitari, Veronica! Te citesc cu drag. 🙂

    Apreciază

    • veronicole zice:

      Multumesc pentru vizita si pentru cuvintele frumoase Alexandra! Ma bucur ca ma citesti si m-as bucura si mai mult daca ai da share la ceea ce iti place mai mult… Astfel, voi ajunge la mai multa lume si poate as reusi sa ajut pe cineva cu in cuvant, cu in sfat, cu o idee :-). Te mai astept draga mea! Imi poti da invite si pe Facebook daca vrei.

      Apreciază

  2. George zice:

    Continua sa scrii Veronica 🙂
    Apropo, verifica folderul Other pe facebook.

    Apreciază

  3. A.D. zice:

    Buna ziua,

    Cum va place scoala la dvs. ? Am auzit (desi romanii nu o stiu, fiindca nimeni nu le spune) ca s-ar da lupte grele intru instituirea invatarii tablei inmultirii (inainte de finele clasei a 5-a; daca nu, macar inainte de finele liceului). Cautati TED talk, Dr. John Mighton, acum cam o saptamana. Vi se pare normal ca un om cu doctorat in matematica sa lupte pentru invatamantul preliceal (impotriva standardelor oficiale!) ?

    De http://www.wisemath.org ati auzit ?

    E situl a doi-trei profesori universitari canadieni. Ati semna apelul lor pentru o scoala „un pic mai decenta” ? Au 1260-1270 semnaturi in trei ani! Cititi niste povesti de groaza acolo, de la semnatari. Dvs., ca roman, aveti privilegiul sa intelegeti cat de primitivi sunt respectivii, in materie de standarde scolare. Ei habar n-au!

    Cum devinde responsabil cu proiecte IT un absolvent de la Drept ? Este un fenomen de masa, la dvs. ? Daca v-ati reprofilat, de ce nu mentionati studiile in virtutea carora ati facut-o ? Ca sa nu lasati impresia ca sunt multi cei care una invata, alta fac!

    Apreciază

    • veronicole zice:

      AD, recunosc faptul ca nu stiu foarte mult despre sistemul public de invatamant din Canada pentru ca fetitele mele merg la o scoala privata – alegerea mea deoarece eu inteleg ca a investi in copii este cea mai buna investitie pe care o poti face. La scoala privata, te asigur ca invata mai mult decat mi-as dori eu uneori – de exemplu, la terminarea gradinitei (6 ani) copiii mei stiau conceptul de inmultire/impartire (nu memorizasera tabla inmultirii, dar daca ii intrebai cat fac 3*4, iti desenau 3 cercuri in care desenau cate 4 cercuri mai mici si apoi le numarau fiind in stare sa iti spuna rezultatul). In nici un caz nu sunt de accord ca inmultirea si impartirea se invata mai tarziu de clasa a 3a in Canada pentru ca am prieteni cu copii la scoli de stat pe care din curiozitate I-am intrebat astazi. Cat despre site-ul amintit de tine, nu, nu stiam pt ca nu m-a interesat, cum spuneam, copiii mei sunt la scoli private.
      Apoi, in legatura cu intrebarea dvs referitoare la studiile mele… Am terminat Dreptul in Romania, am Master in Control Financiar si Fiscal si studii Post Universitare in Drept International… insa, cum spuneam sunt facute in Romania unde sistemul de drept este cel Romano-German; in Canada, sistemul este Common Law asadar, daca mi-as dori sa practic Dreptul, ar trebui sa fac din nou facultatea. Dupa terminarea studiilor, am decis impreuna cu sotul meu sa imigram si am depus actele pentru obtinerea rezidentei permanente (procesul dureaza ceva ani). Asadar, am stiut ca nu voi putea sa practic Dreptul in Canada. Am cautat un serviciu care sa imi ofere experienta intr-un domeniu in care as putea lucra in Canada. La un moment dat, mi-am gasit la IBM Romania o pozitie in care ma ocupam de Contracte/Licitatii… cu alte cuvinte, nu eram jurist, dar nu pierdeam legatura cu ceea ce invatasem. Cu timpul, sefii mei au vazut ca pot face mai mult si mi-au dat sa fac pricing (ma scuzati, nu reusesc sa gasesc un echivalent in romana care sa descrie aceasta pozitie asa cum ar trebui). A mai trecut putin si am primit 2 contracte de care m-am ocupat in calitate de Project Manager… si tot asa… incet si prin munca s-au facut toate. Am luat cursuri de Project Management de la PMTI Statele Unite. In Canada lucrez tot in IT Project Management in virtutea experientei pe care am acumulat-o in Romania. Si da, nu fac ceea ce am invatat… nu vad ce este rau in asta… in definitiv, nu demonstreaza decat ca sunt o luptatoare si ca oriunde ma pui, oriunde ma duci, tot reusesc sa fac ceva… prin munca…banuiesc ca realizati faptul ca in Canada nu te ia/tine nimeni altfel.
      Acum, ca v-am raspuns pe larg la toate intrebarile dvs, dati-mi si mie voie sa va intreb ceva… ce relevanta au toate acestea pt dvs sau pt oricine altcineva? De ce va doare pe dvs de invatamantul in Canada? Ce vreti sa insinuati cand ma intrebati despre studii? Si mai ales ce este rau cu oamenii care una invata si alta fac? Va multumesc!

      Apreciază

      • Dumnzeule,mare!Eu ii m-am adresat acelei persoane,foarte suparata pe emigranti!, Le ordona (parca)sa nu mai fie Romani,sa nu mai simta Romaneste,sa nu ai voteze etc…D-na Veronicole eu am inceput sa comentez aicea in urma primei scrisoari a d-voastra catre d-nul Ponta si v-am apreciat foarte mult!Eu sunt impotriva celor care vor sa voteze,sau inca se simt Romanani intr-o alta tara!l!Indiferent (spuneam cine ce gandeste(,chiar daca nu ne este pe plac) nimenea nu are dreptul sa dea sfaturi sau sa dicteze inimii celuilalt! Iar daca ceva nu ne este pe plac,si vrem neaparat sa dam o replica cuiva, o putem face dar folosind un vocabular decent! Daca nu ma insel persoana se numeste Deea?sau Andreea? Va apreciez si va respect!

        Apreciat de 1 persoană

      • A.D. zice:

        Buna ziua/seara,

        Va multumesc pentru raspunsuri.

        In primul rand, afirm pe proprie raspundere ca nu lucrez pentru nimeni (CIA, KGB, SRI/SIE etc.), ori guverne, presa ETC. (adica nici macar pentru mine). Asa ca v-am intrebat cele de mai sus pentru propria mea informare, privind realitatile Democratiei.

        De ce ma „doare” (multumesc!) invatamantul „din Canada” ? (E din SUA!) Fiindca este intins practic peste tot in Democratie. Inclusiv in Romania si in Canada! Ce insinuez si ce e „rau” in discordanta dintre studii si activitati ulterioare ? Batjocura anilor si (eventual) banilor risipiti, daca se poate face „calificare la locul de munca” (evident, de catre persoane cu potential intelectual). Nu insinuez nimic despre dvs. personal; nu va cunosc, v-am vazut in articolul „Gandului” pentru prima data. De fapt, urmaresc raspunsul la intrebare independent de persoana dvs. (ori a cuiva anume).

        Daca imi puteti da o adresa de e-mail (ca sa pot atasa fisiere), va arat ce ma „doare” – in detaliu. Sa nu uit: va rog sa imi permiteti/acceptati sa nu ma prezint – nu am nevoie de publicitate, mai ales intr-o lume ostila. Voi incerca sa fiu elocvent, ca sa merite efortul de a ma citi.

        Greu de argumentat in privinta scolii private a copiilor dvs., atata vreme cat nu stiu care este acea scoala, ori (mult mai important!) ce manuale folosesc (fiindca asta ma intereseaza). Poate (trebuie!) ca in anumite scoli private se face scoala – dar, dupa cum cred ca sunteti de acord, activitatea lor este cam/foarte opaca celor din exterior.

        DAR: am auzit (si vazut un caz!) de studenti (la universitate) care nu stiau (intre multe altele) sa imparta de mana doua numere, fiindca noile cuceriri ale pedagogiei spun ca nu mai este nevoie. Am vazut copii de olimpiada in ziua de azi care afirma ca nu stiu (si nu fac la scoala) nici cat faceam noi, cu 30-40 de ani in urma, in scoala obisnuita.

        Am cerut unor „alesi ai poporului” din educatie/guvern, sefi de inspectorate/consilii, directori („principali”) de licee sa ne intalnim si sa discutam. Raspunsurile au variat, intre „plec la o conferinta, iar sambata si duminica le petrec in familie”(!), la „dupa alegeri; acum sunt foarte ocupat, dar dupa aceea <> sa discutam”, la „am inaintat comentariile dvs. consiliului/profesorilor nostri”, la tacere absoluta.

        I-am intrebat pe „oficiali” ce competenta au ei in a angaja pe altii – tacere.

        Am vazut teorii proprii, dezvoltate de „expertii in educatie”. Fiindca sunteti formata in Romania, va dau si detaliile: in Romania nu se putea intreba daca martienii au ochi albastri, daca nu se dovedea intai ca martienii exista. In SUA si Canada (si poate peste tot in Democratie), functia (de exemplu) f(x) = SQRT(x) (radical din x) este infatisata drept … discontinua in punctul x= -1 (de exemplu), fiindca … nu este definita acolo! DUPA CARE, unii studenti norocosi, vor trebui convinsi in universitate ca respectiva functie este de fapt diferentiabila in x=-1 (derivata fiind f'(x) = 1/2SQRT(x), dupa cum stim din liceu, noi), si deci … (dupa cum stim din liceu) este si continua acolo! Nu-i problematic ? (E un mic exemplu …)

        Am intrebat de ce au manualele (de liceu!) inclusiv greseli (de esenta!) prostesti (va pot da detaliile), de ce sunt scrise de experti in educatie – evident depasiti de material, in loc de profesori universitari. Tacere. Am intrebat de ce este predata matematica de ingineri, cand profesori romani in Canada sunt someri de cand au venit (aproape 15 ani, intr-un caz de care am auzit!).

        Am observat la dvs. formularea „am gasit de lucru la IBM – Romania”. Ciudat, fiindca asta suna a ajutor din partea cuiva; am auzit ca romanii care cauta ajutor merg la … Biserica! Asta doar ca observatie asupra spontaneitatii (in onestitate) a cuiva; sunt de acord ca nu pot sa ma astept sa imi dati mie detalii.

        De „pricing” nu ma „supar”, chiar daca puteati spune „stabilire de preturi” – inteleg (sper) frictiunile intre culturi, limbaje. Frecventa lui „a alege” imi creeaza totusi probleme: unii pot „alege”, altii nu si-o pot permite – desi copiii lor nu-s vinovati, si poate ar si merita-o (ca sa nu mai spun ca parintii ar putea prefera „decide”). Nici „a (nu) fi interesat” nu mi se pare potrivit, din partea unui roman. La http://www.wisemath.org, oamenii sunt DISPERATI! Au strans 1269 semnaturi in TREi ANI! Dar mi s-a parut semnificativ ca ati „ales” scoala privata, fara sa explicati daca stiati cat de slaba este alternativa. Din nou, nu ma pot astepta – din pacate – la detalii. Ramane sa privesc asta ca pe un indicator de spontaneitate (in onestitate nesolicitata).

        Daca nu am reusit sa fiu convingator, va rog sa ma scuzati. Va mai rog sa stergeti (daca se poate) aceasta postare, dupa ce o cititi (eventual sa o transferati pe un fisier, daca doriti). Daca imi dati o adresa de e-mail (inteleg ca o aveti pe a mea), va prezint detalii. Daca va „intereseaza”, desigur.

        Altfel, recunosc ca nu oricine poate pleca intre straini si supravietui acolo. Nu ma indoiesc, in principiu, de abilitatea dvs. intelectuala, nici de alte calitati – de care poate nici nu imi dau seama. Altele sunt indoielile.

        Multumesc.

        Apreciază

      • veronicole zice:

        Buna dimineata AD,
        In primul rand, va multumesc pentru raspuns!
        In al doilea rand, nu v-a acuzat nimeni ca lucrati pentru cineva, dar acum ca v-ati inceput astfel mesajul, dati-mi voie sa imi ridic o spranceana si sa reflectez putin la vorba francezului… aceea cu cine se scuza, se acuza.
        Despre interesul dvs in legatura cu ceea ce copiii invata in sistemul public in Canada sau oriunde in lume, dati-mi voie sa nu comentez deoarece imi lipsesc, asa cum va spuneam, informatiile… sunt formata astfel – nu vorbesc decat pe probe si nu deschid gura in necunostinta de cauza.
        In legatura cu „batjocura anilor/banilor” dati pe studii… personal, nu consider pierdere de timp si de bani scoala pe care am facut-o. M-a ajutat extrem de mult in viata faptul ca imi cunosc drepturile, apoi am putut sa imi ajut prietenii, am putut sa inteleg unele aspecte ale unor spete prezentate public altfel decat intelege o persoana fara studii de specialitate, dar mai ales m-a ajutat sa imi gasesc un serviciu… m-am angajat in virtutea studiilor mele…nu as fi putut intocmi/verifica acte contractuale fara studii de specialitate. Evolutia mea nu as numi-o calificare la locul de munca – e adevarat, am facut numeroase cursuri in interiorul firmei dar nu as spune ca se poate numi astfel… in fine, cred cu tarie ca anii de scoala te ajuta, te formeaza si nu sunt o pierdere de timp si in nici un caz o „batjocura”.
        In ceea ce priveste „opacitatea” curiculara in scolile private, personal, nu o simt. Stiu clar ce fac fetitele mele acolo, sunt chemata anual in Septembrie ca sa mi se prezinte programa si manualele pe care copiii le vor studia, am interviuri cu profesorii de 2 ori pe an iar discutii informale cu dumnealor pot avea zilnic. Am vizibilitate la tot ceea ce m-ar putea interesa, cu o singura exceptie, care m-a socat initial pt ca sunt un om format in Romania – exceptia despre care vorbesc este aceea ca nu pot afla niciodata decat rezultatele copiilor mei – deci nu stiu niciodata cine este mai bun decat ele sau cu cine suntem in concurenta… mie mi se pare destul de greu de acceptat ideea de lupta cu tine insuti… azi esti mai bun decat ieri, etc… dar inteleg rationamentul lor.
        Formularea „am gasit de lucru” este una cat se poate de naturala… da, „am gasit de lucru” printr-o companie de recrutare… nu la biserica asa cum spuneti dvs, desi va marturisesc ca m-am rugat mult, cu lacrimi in ochi, in fata icoanei Sfintei Xenia de Sankt Petersburg ca sa „imi gasesc” de lucru… nu e usor cand esti la inceput de drum…
        Cat despre folosirea verbului „a alege”… da, am ales sa imi dau copiii la scoala privata pentru ca aveam si optiunea scolii publice… deci, am ales. De acord ca unii nu au aceasta posibilitate, dar ce as putea sa fac? Sa mi-o refuz si eu? Traim in capitalism, AD… nu in communism. Ma rog pt cei in nevoie, ajut cand/pe cine pot, dar acum nu imi voi refuza unele posibilitati pe care le am datorita muncii mele si mai ales ajutorului Lui Dumnezeu (ca si altii muncesc poate mai mult, dar din pacate nu reusesc)… Dumneavoastra vreti sa imi spuneti ca va refuzati sa mergeti in concediu de exemplu pentru ca sunt altii care nu o pot face? Ma indoiesc!
        Cat despre stergerea mesajului… cu siguranta ca nu o voi face dintr-un motiv cat se poate de simplu. Nu v-a invitat nimeni sa scrieti pe un blog public… a fost alegerea dvs. Eu cred in ideea de responsabilitate si in cea de asumare. Eu imi asum tot ceea ce scriu, toata lumea stie acum de unde sunt, unde locuiesc, unde lucrez, cum arat… si imi asum asta pentru ca asta inseamna sa ai demnitate.
        Cu siguranta, nu oricine are puterea de a-si pune viata intr-o valiza si de a pleca in necunoscut. Sa stiti ca nu iti trebuie doar curaj si determinare ci si o doza de nebunie/inconstienta. Ma bucur ca nu imi puneti la indoiala abilitatile intelectuale desi va spun sincer ca si daca ati fi facut-o, nu m-ar fi deranjat… Insa mi-ar placea sa imi clarificati, daca doriti, care sunt „indoielile” dvs… asta pentru ca mi-am luat din nou timp pentru a va citi/raspunde in pofida faptului ca lucrez si am 3 copii de care trebuie sa ma ocup.
        Va multumesc!

        Apreciază

      • A.D. zice:

        Buna ziua,

        Se pare ca dupa un numar de schimburi, butonul de „Reply” dispare. Semn ca trebuie sa va dau pace, ceea ce voi si face, imediat dupa aceasta postare.

        1. M-am indoit de … dvs. – scurt spus. Acum ma indoiesc ca as fi gresit.

        2. Cu putin noroc, veti afla peste niste ani de ce scoala nu va spune nimic (nici acum, nici mai tarziu!) despre detalii privitoare la altii – cu cat stiti mai putin, cu atat mai bine.

        3. Romania nu a afirmat ca traim in „communism”. Asta ati invatat-o din alte surse. Ortografia „aleasa” sugereaza de unde.

        Multumesc.

        Apreciază

    • veronicole zice:

      AD, butonul de „reply” nu dispare, trebuie doar sa va intoarceti la primul meu raspuns, asa cum eu ma intorc la primul dvs comentariu daca vreau sa va raspund.
      Va indoiti cam mult si sunteti foarte suspicios(a) si temator(e) pentru un om care traieste intr-o tara libera (imi cereti sa sterg mesajul, ma asigurati ca nu lucrati pt diverse servicii)… de asemenea va lipseste asumarea/responsabilitatea (aceste „spontaneitati” cum le numiti dvs, ma fac sa cred din ce in ce mai mult ca de fapt chiar lucrati pentru cineva…. spun asta pentru ca aveti toate „calitatile” de care aveti nevoie pentru a o face si mai ales pentru ca stiu ca, in general, hotul striga „hotii”… intelepciunea proverbiala a romanului transpare inca o data prin aceasta zicala.
      Referitor la punctul 3, nu „Romania a afirmat ca traim in comunism”… tocmai, eu am spus ca traim in capitalism, nu in comunism… nu vad cum ati fi putut intelege altfel. Iar aceasta remarca am facut-o vizavi de reprosul pe care mi-l faceati referitor la faptul ca eu am posibilitatea de a alege, in vreme ce altii nu o au… imi mentin afirmatia (Quod scripsi, scripsi! – Ce am scris, am scris!) si anume „nu traim in comunism, ci in capitalism”.
      Cat despre ortografia mea „aleasa”… am pretentia ca scriu corect si coerent in limba romana, indiferent de parerea dvs.
      Va multumesc eu, anticipat, pentru… liniste!

      Apreciază

  4. Cer scuze ptr. unele greseli de exprimare,graba strica treaba!

    Apreciază

    • veronicole zice:

      Doamna Deac, va multumesc pentru comentarii si pentru ca ati fost/sunteti atat de activa pe blogul meu! Apreciez interesul dvs! Raspunsul anterior, cel la care ati raspuns dvs, era de fapt pt AD. Va mai astept! Toate cele bune!

      Apreciază

Lasă un răspuns către veronicole Anulează răspunsul